Mai ai timp si pentru tine?

Mai ai timp si pentru tine sa te bucuri de placerile vietii? Oare cand o sa fie mai bine? Cat timp sa mai treaca pana ce ma pot bucura de ce aveam inainte de a fi parinte? Sau copilul iti ocupa 110 % din timpul tau?

Sunt intrebari care si le pun parintii ”proaspeti” dar mai ales mamicile. Inca din prima zi am observat ca Tina era obosita, putin irascibila si poate … altfel decat o stiam eu. Si pe masura ce a trecut timpul au aparut alte si alte lucruri care i-au ocupat timpul.

Daca in primele zile cel mai des lucru care il faceai era sa-i dai sa manance, pe masura ce a crescut au aparut si alte activitati care te tin ocupata parca mai mult decat la inceput. Se pare ca nu mai ajungi sa te reglezi cu timpul chiar daca deja poti spune ca esti experta in arta cresterii copilului.

Alexia se comporta ca si cum nu ar cunoaste notiunea timpului. Adica tot tipul vrea joaca, mancare, joaca si apoi inca putina joaca. Si cum Tina sta acasa toata ziua cu ea, mie imi revine o sarcina destul de imposibila si anume de a-i oferi si ei TIMPUL  atat de necesar de a se bucura de placerile ei de femeie.

Ma gandeam acum cateva zile care sunt prioritatile unei mame cu copil mic. Si se pare ca totul se invarte in jurul copilului. Ca importanta, prima prioritate ar fi sa-i pregateasca mancare, care ar fi indicat sa fie atat proaspata dar si naturala, sa se joace cu el, sa il schimbe, sa fie tot timpul optimista si vesela, dar si sa aibe timp pentru ea.

Pentru mine ca si prioritate principala este Alexia dar in aceeasi masura este si Tina. Eu ar trebui sa-i ofer timpul liber dupa care tanjeste si fara de care nu poate rezista cred eu nimeni.

De obicei ii spuneam Tinei sa se relaxeze in timpul in care doarme Alexia. Dar mi-am dat seama ca nu tot timpul te poti relaxa sau odihni la comanda. Deci ce ar trebui facut?

Primul lucru este sa ne impartim sarcinile pe cat se poate, avand in vedere ca eu sunt cam toata ziua la servici. Ce tine de casa am cazut de acord sa fac eu, dar ce e mai greu ii revine tot ei.

Zilele trecute am avut o discutie cu o proaspata mama, ca si Tina si imi spunea ca nu se impaca nici acum, dupa un an, ca trebuie sa faca aceleasi lucruri, ca un robot si nu mai are timp sa se odihneasca sau sa se bucure de viata cum se bucura inainte de a fi mama.

Sincer m-a blocat cand mi-a spus asta si m-a facut sa ma gandesc daca intr-adevar eu o ajut pe Tina sau nu.  Concluzia a fost ca un copil te face la psihic si asta o zic toate mamele !!! Dar asa e?

Tu ce parere ai? Iti doresti sa lasi totul si sa fugi ? Vrei sa redevii fosta TU?

Sau mai simplu ti-ai dori sa ai o bona care sa iti mai ia din greutatea de pe umeri? Dar ti-ai lasa copilul singur cu o necunoscuta?

10 păreri la “Mai ai timp si pentru tine?

  1. eu vreau doar sa te felicit …esti un tata si un sot bun si sotia ta are cu ce sa se mandreasca …si sunt convinsa ca o ajuti ….imi dau seama dupa ce ai scris mai sus ..iti faci griji pentru ea …..impartiti treburile casei ..ce frumos….

    Alexandra

  2. Toate mamicile trec inevitabil prin asta si in acelasi timp taticii. Timpul insa le rezolva pe toate. Undeva in jurul varstei copilului de 2 ani lucrurile incep sa intre pe fagasul normal. Copilul comunica din ce in ce mai bine si incepe, incet, incet sa devina independent. Incepe sa se joace si singurel, incepe sa manance singurel, anunta cand ii e foame, cand ii e sete, incepe sa faca la olita. In acelasi timp apar totusi alte probleme, apare criza lui NU si atunci este nevoie de multa rabdare si mult tact.
    Cred ca asta e cea mai frumoasa perioada. Cred ca atunci infloreste intr-adevar familia. Noi am ajuns la varsta asta si am senzatia ca vad, in sfarsit, luminita de la capatul tunelului.

  3. fie-mea are un an si doua luni, nu imi doresc sa revin la viata de dinainte, totul este prea frumos ca sa schimb ceva; singurul lucru pe care mi-l doresc este ca , uneori, mama sau soacra sa vina pe la mine sa stea cu ea pentru a imi elibera si eu mintea si a mai face una-alta (coafor, manichiura , mers la posta etc.). Nu am fost eu o suprasocializatoare nici inainte de copil, iar acum ca am si ce face in casa (sapun, cosmetice), totul este mult mai bine. E important sa iti faci loc pentru tine in timpul zilei, oricat e de putin acel timp. E important sa nu uiti ca treubie sa dai fetei tale un exemplu, sa nu creasca cu impresia ca femeia, o data ce a nascut, este ruinata din punct de vedere psihic si relational, pentru ca asta va ajunge sa creada si ea, in subconstientul sau. Si apoi, ce problema sau grija nu piere, o data ce vezi sambetul copilului tau?🙂

  4. Pingback: Mamă cu normă întreagă « blogul mamei începătoare

  5. Tătic exemplar🙂. Trebuie să-mi notez tot ce mi-am propus să fac în momentul în care o să fiu și eu tată (cu toate că o să mai dureze). Ador copiii și (în general) ei mă simpatizează. Aveți o fetiță extraordinar de frumoasă.

  6. de doua zile ma termina Vladut cu maraiala si trebuie sa pregatesc mancare pt maine(va face 1 an), primul an din viata lui, nu ma deranjeaza ca nu ma lasa, ca nu dorm, ca imi amortesc mainile de cat il tin in brate si am nasul infundat, dar ma enerveaza cumplit caraileile astea…sincer imi vine sa-mi iau campii…dar cu toate astea nu as pleca…nu pot fara el.

    • Cred ca pierdem importanta zilelor de genul acesta (aniversari, sarbatori, petreceri) cu faptul ca ne ocupam timpul si energia facand mancare, curat, sa ne gasim nu stiu ce haine si de fapt uitam ca trebuie sa fim fericiti, sa ne bucuram de momentul respectiv, si sa-i facem si pe cei din jurul nostru fericiti. Oare e mai importanta o salata decat cum ne simtim?

  7. Probabil majoritatea mamicilor vor spune…”Nu,nu mai am timp si pentru mine”…..acest articol ar trebui citit de tatici,(fortati sa-l citeasca si sa ia exemplu de la tine)…multi prieteni din familia noastra au o”problema”cu timpul mamicilor.. considerand ca mamica se relaxeaza destul calcand ,spaland vase,gatind si educand copii.”Sotia mea sta toata ziua acasa si nu face mare lucru…nu e greu sa speli vase,sa gatesti,sa calci,sa stai cu copii,..si muulte altele” raspund ironic de fiecare data.Eu din fericire am stiut sa „impun”unele reguli de la bun inceput(chiar daca nu-s multe,ma ajuta sa beneficiez de „relaxul” mult dorit) si sarcinile casei sunt impartite(atat cat poate sa faca).Tati de Alexia esti un exemplu bun de urmat,de catre multi tatici …FELICITARI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s