Parcă ieri o aduceam acăsă de la maternitate! Am intrat răzând în casă, căci aduceam orezuța noastră! Era cu noi în sfârșit!!! Orezuța devenise Alexia…
Cineva mi-a spus la un moment dat, de un experiment făcut de cercetătorii japonezi: în două încăperi identice au plasat două boluri cu orez fiert, identice. Timp de 30 de zile, două echipe de „specialişti” au vizitat zilnic orezul şi au interacţionat cu el. În prima cameră, spuneau zilnic orezului: „Eşti cel mai minunat orez din lume, te iubesc, orezule, orezul meu frumos etc…”, în timp ce în a doua cameră orezul era certat zilnic, ameninţat şi înjurat cum ştiau intelectualii japonezi mai bine. După 30 de zile „de tratament”, s-a constatat că orezul lăudat era comestibil ca în prima zi, în timp ce orezul muştruluit nu era decît o mocirlă urât mirositoare!
Mi-a rămas undeva în minte întipărit și când am rămas însărcinată am spus de multe ori „Eşti cel mai minunat orez din lume, te iubesc, orezule, orezul meu frumos” de aici și statutul de orezuța… și pot spune ca toate mamele din lume: Eşti cea mai minunată fetiță din lume, te iubesc, copilul meu frumos…
ce frumos! sa va traiasca si sa va bucurati de ea!
multumim de aprecieri..si voua sa va traiasca orezuta voastra!!
Ce frumos….:*
mai florentina ce frumos
imi vine sa fac si eu un „orez”. te pup
pai eu zic sa te apuci, vezi mie ce orez mi-a iesit!!
Ce blog frumos aveti.
Da multumim frumos Nana! Te mai asteptam si cu alte interventii. Pup de acasa 🙂