Single parenting sau arta de a fi părinte-singur!

Single parenting-ul sau cum se descurcă un părinte să crească un copil singur! Vreau să scriu despre acest subiect pentru că în ultimul timp a fost prin presa celebrul caz al divorțului dintre fătuca băcăuancă și bătrânelul bogat, dar și că avem cunoștințe care se regăsesc în profilul acesta. Bineînțeles că moșul și copilița nu fac subiectul a ce voi scrie eu !
Sunt conștient că un copil te schimbă radical și mai ales că suntem ”programați” să ne adaptăm oricăror situații, fie ele plăcute sau mai puțin plăcute. Mă gândesc că le este foarte greu să facă față situației în sine singuri, ce să mai zic dacă au și un copil. Sau doi.
Am observat la noi ( Tina și eu ) că timpul parcă nu ne mai ajunge să facem tot ce ne dorim chiar dacă mai avem suport și din partea părinților noștri.
Am văzut câteva statistici care sunt ciudate, zic eu, dar mai bine le scriu aici să vedeți și voi cum stau lucrurile :
Aproximativ 84% din părinții care primesc custodia copilului sunt mame, și 16% sunt tați.
Dintre mamele care au custodia copilului 45% sunt fie divorțate, fie despărțite
34.2% dintre mame nu au fost măritate niciodată
19% sunt măritate (nu neapărat la prima căsătorie)
1.7% sunt văduve
Dintre tații care au custodia copilului 57.8% sunt fie divorțați, fie despărțiti
20.9% nu au fost căsătoriți
20% sunt căsătoriți (nu neapărat la prima căsătorie)
Mai puțini de 1% sunt văduvi
Dar ce poți face dacă ajungi și tu în aceste procente? Cred că cel mai important e să ai un grup de prieteni care să te ajute să te obișnuiești cu ideea. Ar trebui să gândești ”outside the box” și să îți rezervi și ție momente în care să te răsfeți. În aceeași măsură trebuie să petreci timp cu copilul și să nu îi transmiți stările negative care o să le ai, ci dimpotrivă să îl faci să înțeleagă că o să fie bine chiar dacă părinții nu stau împreună și să întărești relațiile cu el. În principal ar trebui să fii pozitiv(ă) și să nu îți fie rușine să ceri ajutor.

Tu ce ai face dacă ai fi în situația asta?

2 păreri la “Single parenting sau arta de a fi părinte-singur!

  1. Din ce am vazut la cuplurile cu copii, parintilor le este foarte greu sa nu transmita starile emotionale negative, sau pozitive copiilor. Ma gandesc ca un parinte singur, daca nu cere ajutorul prietenilor, sau al parintilor, va deveni de doua ori mai stresat, de doua ori mai ingrijorat, mofturos, etc. Stari pe care inevitabil copilul le percepe. Eu as cere ajutor, sau mi-as lua bona!

  2. Ce fac eu ? Incerc sa-l protejez de toate problemele, sa nu ma vada cand plang, sa nu simta ca sunt suparata si … mergem mai departe. A fi parinte singur nu este o tragedie.Nu este usor dar nici imposibil. Si da, ai nevoie de tot suportul din lume.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s