Arta comportamentului la bebeluși

Arta comportamentului la bebeluși este în esență cea mai profundă expresie a creativității umane. Cred că toate mamele își doresc din adâncul sufletului lor să  înțeleagă ce simte sau ce nevoi are copilul lor înainte ca acesta să înceapă să vorbească.  În orice caz, modul de comunicare al bebelușului este o limbă total diferită de ce știm noi, sau mai bine spus e o limbă uitată de noi. Doar am vorbit-o și noi, parcă ieri, nu?

Prima modalitate a Alexiei de a ne spune ce dorinţe are a fost limbajul semnelor. Când este fascinată de ceva anume nu îşi mai dezlipeşte ochişorii de la acel lucru şi îşi ridică sau coboară pleoapele, în funcţie de ce „vorbeşte” cu acel lucru și face orice că să fim conștienți că și-l dorește.

Pe măsură ce a început să crească, s-a dezvlotat şi modalitatea de comunicare. Următoarea etapă a fost „arătatul” spre obiectul care îi prezintă interes apoi se apropia de el, dar nu îl  atingea.

În această perioadă cel mai indicat a fost să o încurajăm să descopere obiecte noi, să i le descriem, să-i explicăm ce face acel lucru, şi mai ales numele lui, pentru ca în viitor să îl recunoască şi eventual să îl ceară.

Când ceva o deranjează ridică ambele pleoape, arcuiește buzele, îi tremură bărbia şi în final începe să plângă. Ca să o liniștim am încercat să îi distragem atenţia cu alt lucru, sau să începem o discuţie despre altceva şi în scurt timp își schimbă starea de spirit şi începe să râdă. De aici şi vorba „Schimbător ca un copil !”

Momentele în care este plictisită Alexia ne anunţă de asta fie printr-un început de plânset, mai alintat, fie aruncă diferite obiecte spre noi, sau pur şi simplu vine să ne ia de mână şi să ne ducă spre un loc mai incitant pentru ea. Mama știeeee !!! În scurt timp începe să zâmbească, sau chiar începe să râdă. Ca o recomandare ar fi să fiţi atenți să nu deveniţi principala sursă de amuzament a copilului!

Tot ca recomandări vis-a-vis de comportament și soluții de a le rezolva ”smiorcăielile” ar mai fi următoarele :

Trebuie să îl învăţaţi să se joace cu diferite lucruri, şi să se bucure de diferite activităţi. În felul acesta va învăţa lucruri noi şi se va distra în acelaşi timp.

Când se enervează se va înroşi la faţă şi va inchide ochii. Dacă vreţi să îl atingeţi vă va împinge şi nu vă dori să îl atingeţi deloc. Este o reacţie inversă la ce ne-am dori noi dacă am fi nervoşi.

Motivele enervării pot varia de la oboseală, senzaţie de foame sau pur şi simplu nu se simt bine. Ca să îl calmaţi trebuie să folosiţi un ton calm al vocii şi să încercaţi să vedeţi care este cauza stării lui.

Când îi va fi frică de ceva, va ţine ochii larg deschisi şi mâinile vor începe să tremure. De obicei motivul „sperieturii” este un zgomot puternic, sau o mişcare bruscă a unei alte persoane.

Trebuie să fiţi atente când se întămplă să-i fie frică să nu se transmită şi în momentele de somn, adică să nu aibe un somn agitat din cauza unei sperieturi de peste zi.

Alexia a trecut și încă trece prin toate etapele descrise, și în fiecare zi ne învață cum să ne comportăm și cum să reacționăm la toate noutățile care le descoperă.

Copilul tău ce dorințe are și cum îi rezolvi tu ”problemele” ? Suntem curioși să aflăm și de la tine, așă că te rog să împărtășești cu noi …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s